Mănăstirea întemeiată de boierii Palade în secolul al XVII-lea a fost rezidită de domnul Mihai Racoviţă Cehan în secolul al XVIII-lea, cu extinderi în secolul al XIX-lea. În 1711, a fost închinată mănăstirii Frumoasa din Iaşi (metoh al mănăstirii „Sf. Ecaterina” de la muntele Sinai (azi, în Egipt), încă din secolul al XVI-lea). A suferit extinderi şi transformări în secolul al XIX-lea.

Înzestrată cu numeroase sate şi moşii de către ctitor şi alţi domni, la secularizarea averilor din 1863 deţinea părţi din moşiile: Fâstâcii, Curseştii, Băltenii, Rugineştii, Munteneştii, Olăneştii din ţinutul Vasluiului, precum şi din târgul Vaslui; Berezenii, Ghermăneştii, Podolenii, Novacii din ţinutul Fălciului; Ciornohalului din ţinutul Botoşaniului şi din Basarabia.
În secolul al XIX-lea, complexul monastic cuprindea: biserica, turnul de poartă-clopotniţă, casele egumeneşti, trapeza, chiliile, bordeiul din bârne al portarului, cinci camere pentru bucătărie şi servitori, magazia cu beci, şopronul pentru trăsuri, grajdul pentru cai, hambarul, fântâna, florăria, pivniţa şi o fabrică de lumânări. În afara zidului de incintă se afla cimitirul. Între anii 1856 şi 1864, în chilii a funcţionat o şcoală de dascăli bisericeşti, condusă de călugării greci Nicanor şi Diomid.
După secularizarea averii, mănăstirea a fost întreţinută de stat până în 1894, când a fost închisă, fiind redeschisă în 1992. Între aceşti ani, biserica a funcţionat ca parohie; casa stăreţiei ca reşedinţă parohială; chiliile ca şcoală primară, orfelinat din 1919 şi magazii ale C.A.P.-lui, după 1959.


Ansamblul actual cuprinde: biserica „Sf. Nicolae” (1721), turnul de poartă şi clopotniţa (1808), casele egumeneşti (1834) şi zidul de incintă (1834-1851). Ansamblul a fost întregit recent cu chilii, spaţii de masă şi cazare.


Biserica „Sf. Nicolae” a Mănăstirii Fâstâci, sat Fâstâci, com. Cozmeşti, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06797.01)
Ctitorită la 1721 de domnul Mihai Racoviţă Cehan, pe locul unei biserici a boierilor Palade din secolul al XVII-lea (a. 1693). A suferit unele transformări în secolul al XIX-lea. Între 1850 şi 1851, a fost pardosită cu marmură de Cararra, învelită cu tablă (iniţial şindrilă), refăcută pictura interioară şi înlocuită catapeteasma, de către egumenul Chiril Strichide. Ca urmare a cutremurului din 1940, ancadramentele de piatră ale uşilor şi ferestrelor au fost înlocuite cu tocuri de lemn, iar pridvorul a fost închis între 1957 şi 1959. Pictura interioară a fost refăcută între 1975 şi 1977, inclusiv portretul votiv al ctitorului, Mihai Racoviţă Cehan vv., şi al soţiei sale, Doamna Ana.
Biserică de plan triconc, cu pronaos supralărgit, abside poligonale la exterior şi semicirculare la interior, pridvor pe vest, cu arcade trilobate pe coloane de cărămidă. Este încununată de două turle masive, octogonale, aşezate pe naos şi pronaos. La interior, sistemul de boltire, alcătuit din două bolţi teşite pe pridvor, turle de secţiune octogonală pe naos şi pronaos, semicalotă pe altar, se sprijină pe arcuri dublou. Faţadele sunt structurate pe două registre, separate de un brâu. Registrul superior prezintă nişe circulare sculptate în piatră, decorate cu motive vegetale, încadrate de rame pătrate din cărămizi cu zimţi. Registrul inferior este subliniat de un lanţ de arcaturi trilobate, cu o acoladă sprijinită pe semicolonete angajate şi adâncite în zid. Pisania de pe faţada de vest poartă stema Moldovei, datarea şi numele ctitorului, inscripţionat în slavonă.
Păstrează, icoane împărăteşti din secolul al XVIII-lea, catapeteasma, jilţul arhieresc şi argintăria de cult din timpul egumenului Chiril Strichide.


Turnul de poartă cu clopotniţă al Mănăstirii Fâstâci, sat Fâstâci, com. Cozmeşti, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06797.02)
Ctitorit la 1808 de egumenul Ioasaf Gândul, la intrarea principală în incintă, pe latura de sud, din piatră şi cărămidă. Reparat în mai multe rânduri, a fost consolidat de parohie între 1942-1949 şi învelit cu tablă în 1959, iniţial şindrilă. A fost restaurat în 1995 – 2007, cu fonduri de la Ministerul Culturii şi Cultelor şi Inspectoratul de Stat în Construcţii.
Turn masiv, de secţiune pătrată, cu trei niveluri. Poarta carosabilă, cu deschidere semicirculară, cu ancadrament baroc de tencuială, este suprapusă de o fereastră circulară la nivelul doi şi o deschidere dreptunghiulară la camera clopotelor. Colţurile construcţiei sunt subliniate de bosaje la parter, coloane angajate şi pilaştri la celelalte nivele.
Adăposteşte două clopote de bronz de epocă: unul datat 1765, decorat cu stema Moldovei, iar celălalt din 1769.
Casa stăreţiei a Mănăstirii Fâstâci, sat Fâstâci, com. Cozmeşti, jud. Vaslui(cod LMI 2004: VS-II-m-A-06797.03)
Ctitorită la 1808 de egumenul Ioasaf Gândul din piatră şi cărămidă, cu unele transformări şi adăugiri în 1834, 1851, 1918-1919, 1998. După 1919, a funcţionat ca orfelinat, sediu al primăriei şi casă parohială.
Clădire parter pe pivniţă, de plan dreptunghiular cu pridvor decroşat, cu arcade în mâner de coş, azi vitrate şi pinion triunghiular. Faţade cu decoraţie de inspiraţie clasicistă. La interior, încăperi dispuse simetric. Adosat clădirii, spre sud-vest se află paraclisul, de plan dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară, azi nefuncţionabil.


Zidul de incintă a Mănăstirii Fâstâci, sat Fâstâci, com. Cozmeşti, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06797.04)
Construit în două etape, în 1834 şi 1851, prin strădania egumenilor Ioasaf Gândul şi Kiril Strichide. Surpat în 1899 pe latura de nord-vest, în 1911 la est şi în 1956, la vest. A fost refăcut de parohie, între 1957 şi 1959, sub păstorirea preotului H. Manoilescu.
Incintă cu traseu dreptunghiular, parţial dispărută. Zid înalt, cu contraforturi, din piatră de râu legată cu mortar. Accesul principal se face pe sub turnul porţii, amplasat pe latura de sud; alte două porţi, azi dispărute, se aflau pe laturile nord şi est.