Ctitorită în 1826, de obştea de monahi, lângă biserica veche a schitului din 1762. Lucrările au fost executate de meşterii Gheorghe şi Teodor. Schitul din secolul al XVIII-lea a fost întemeiat de ieromonahul Nicodim Hudici din Gârceni. Pe lângă schit a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti, care şi-a încetat activitatea după secularizarea averilor mănăstireşti din 1863. Deposedat de cele două moşii din jur: Gârcenii şi Mărmurenii, care îi asigurau existenţa, schitul s-a desfiinţat. În 1925, a fost redeschis, prin strădania episcopului Huşilor, Iacov Antonovici, cu sprijinul moral şi material al generalului Constantin Prezan şi al soţiei sale, Olga, care îşi stabilise reşedinţa în satul vecin, Schinetea. Cu această ocazie, biserica şi chiliile au fost renovate în 1928. Schitul de maici se întreţinea din venituri proprii, realizate din exploatarea celor 7 ha teren arabil şi 30 ha de pădure, la care se adăugau sumele provenite din vânzarea produselor realizate în atelierele proprii. În cadrul schitului funcţiona o ţesătorie de pânzeturi şi covoare. În 1936, războaiele tradiţionale de ţesut au fost înlocuite cu războaie mecanice, cu sprijinul mareşalului Constantin Prezan.


În 1959, schitul a fost din nou desfiinţat, iar biserica a devenit de enorie, filială a parohiei „Sf. Nicolae” din Gârceni. În 1995, aşezământul monahal a fost reactivat ca mănăstire de călugări, în interiorul incintei construindu-se un paraclis şi chilii, oferind spaţii de masă şi cazare.
Biserica are plan triconc, cu turn clopotniţă pe pridvor şi două turle de secţiune octogonală pe naos şi altar, intrare sud. Este durată din bârne de stejar, încheiate „în cleşte”, pe fundaţii de piatră şi tălpoaie de lemn, acoperiş în patru ape. Faţadele au fost căptuşite cu şindrilă după 1995. Bolţi octogonale pe naos şi altar cu nervuri simple. Trecerea din pronaos în naos este marcată de doi stâlpi despărţitori (iniţial patru), pe care se sprijină o grindă, decorată în acoladă. În pridvor, deasupra portalului, crestat în acoladă, se află pisania, săpată în grindă, cu litere chirilice.
Se păstrează iconostasul din secolul al XIX-lea, lemn, sculptat, pictat în tehnica ulei. Fondul de carte veche, cu însemnări din secolele XVIII-XIX, se află la Muzeul eparhial din Huşi.


Biserica de lemn "Sf. Voievozi” a Mănăstirii Mălineşti,
sat Gârceni , com. Gârceni, jud. Vaslui (cod LMI 2004, cod VS-II-m-B-06799)