Episcopia Husilor, Municipiul Husi

Galerii de imagini: 1 | 2 | 3 | 4 | 5
Episcopia Huţilor, mun. Huţi, str. M. Kogălniceanu, nr. 19, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-a-A-06839) Instalată în 1598 în curtea domnească ctitorită de Ţtefan cel Mare, la sfârţitul secolului al XV-lea. În 1949 a fost desfiinţată, fiind cumulată cu cea a Romanului până în 1996, când a fost reactivată. În aceţti ani a funcţionat ca aţezământ mănăstiresc. Iniţial, eparhia Huţilor cuprindea ţinuturile: Fălciului (de o parte ţi de alta Prutului), Lăpuţnei, Orheiului ţi Soroca din Basarabia, pierdute la 1812. În 1913 a primit, în schimb, ţinutul Vasluiul, iar în 1852, ţinuturile Tutovei ţi Covurluiului. În 1864, în locul ţinutului Covurlui, a preluat ţinutul Cahul, pierdut în 1878. La data desfiinţării, teritoriul său de jurisdicţie era compus din judeţele Fălciului, Tutovei ţi Vasluiului (astăzi, judeţul Vaslui). O bună parte din ierarhii de la Huţi ţi-au înscris cu cinste numele în ţirul marilor personalităţi culturale ale ţării: mitropolitul Dosoftei, autorul lucrării „Psaltirea în versuri” (1673); Mitrofan, cel care a tipărit „Biblia de la Bucureţti” în 1688; Veniamin Costache, membru fondator al Academiei Mihăilene din Iaţi (1836); Melchisedec Ţtefănescu, membru al Societăţii Academice Române (1870); Iosif Gheorghian, membru de onoare al Academiei Române (1901); patriarhul Nicodim Munteanu, membru de onoare al Academiei Române (1918); Iacov Antonovici, membru corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice (1914) ţi al Academiei Române (1919), ctitorul muzeului eparhial (1926); Grigorie Leu, care a înzestrat episcopia cu o tipografie (1942); P.S. Ioachim, întemeietorul depozitului de carte veche (1983) ţi al actualului muzeu eparhial (1996-2004). Pe lângă episcopie au funcţionat, cu intermitenţe, în chilii ţi clădiri proprii, o serie de ţcoli: ţcoala întemeiată din porunca domnului Grigore II Ghica, în care se preda ceaslovul ţi psaltirea în limba slavonă ţi română (1747), ţcoala de catiheţi (1846–1859, 1892-1949), seminarul ortodox (1852-1893, 1919-1931), ultimele două reluându-ţi activitatea după 1996, în sediu nou. Biserica „Sf. Apostoli Petru ţi Pavel” (1495), palatul episcopal (1782–1792), înglobând ţi pivniţele casei domneţti, chiliile, zidul de incintă (1826 –1848) ţi turnul de poartă cu clopotniţă (1938) alcătuiesc un ansamblu omogen, deţi construit în etape diferite, îndatorat morfologic stilurilor baroc ţi neoclasic. Biserica „ Sfinţii Apostoli Petru ţi Pavel” a Episcopiei Huţilor, mun. Huţi, str. M. Kogălniceanu, nr. 19 (cod LMI 2004: VS-II-a-A-06839.01) Construită între 1753 ţi 1756 de către episcopul Inochentie, cu sprijinul domnului Matei Ghica, biserica actuală păstrează temeliile ţi pisania în limba slavonă a bisericii domneţti ctitorită în 1495 de Ţtefan cel Mare. A fost, pe rând, biserică domnească, biserică de mănăstire ţi, din 1598 până azi (cu o întrerupere între 1949 ţi 1996), catedrală a Episcopiei Huţilor. Arsă ţi avariată de cutremure, a fost reparată de mai multe ori, suferind transformări majore. După cutremurul din 1802, a fost reclădită de la nivelul ferestrelor, fără turla de pe naos, refăcută, la 1887-1889, de episcopul Silvestru Bălănescu. În 1849, catapeteasma pictată în 1784 de zugravul Nicolae Moscovli, a fost înlocuită cu una nouă, de episcopul Sofronie Miclescu. Între 1910 ţi 1911, în timpul episcopului Conon Arămescu-Donici, s-a mărit pridvorul, adăugându-se cele două veţmântarii, de o parte ţi de alta a absidei altarului, mărindu-se, totodată, ţi proscomidia. Din cauza cutremurelor, pridvorul a fost modificat din nou între 1941 ţi 1945. După 1996, biserica a fost consolidată, pictura murală refăcută, iar iconostasul ţi mobilierul au fost înnoite. Biserică de plan triconc, cu turlă pe naos ţi turn-clopotniţă pe pronaos. Faţadele de factură barocă păstrează organizarea tradiţională pe două registre separate de un brâu. La interior, este acoperită cu o calotă pe pandantivi ţi arcuri dublou în pronaos, o turlă de secţiune octogonală, sprijinită pe arcuri dublou ţi coloane adosate în naos ţi semicalote în altar ţi absidele laterale. Pictura murală datorată lui Gheorghe Tattarescu (1890-1891) a suferit repictări în 1943-1945 ţi 1997-1998. În catedrală sunt înmormântaţi episcopii: Inochentie (1752-1782) ţi Meletie Istrati (1851-1857), iar în curte se află cenotaful lui Veniamin Costache, episcop al Huţilor (1792-1796) ţi mitropolit al Moldovei (1803-1843), ridicat de episcopul Silvestru Bălănescu în 1893, mormintele episcopilor: Iacov Antonovici (1924-1931) ţi Grigorie Leu (1940-1949). Colecţia de artă ţi obiecte bisericeţti este expusă în cadrul Muzeului eparhial, aflat într-un sediu propriu de pe str. 1 Decembrie, nr. 10, ţi la Muzeul judeţean Vaslui. Palatul episcopal al Episcopiei Huţilor, mun. Huţi, str. M. Kogălniceanu, nr. 19, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06839.02) Construit între 1771 ţi 1792, la iniţiativa episcopului Inochentie ţi terminat de episcopul Iacob Stamati, pe locul caselor episcopale, arse în 1711 ţi refăcute în 1714 de episcopul Sava, cu ajutorul domnului Nicolae Mavrocordat, pe ruinele fostului palat domnesc (sec. XV-XVII), înglobând ţi pivniţele din vremea lui Ţtefan cel Mare. Potrivit schiţei lui Dan Iorest din 1771, „casa de piatră ce s-a făcut acum, pe beciuri”, avea plan rectangular, două niveluri, cu acces principal din curtea interioară, acoperiţ în patru ape ţi învelitoare din ţindrilă. Arsă în 1813, a fost reclădită de episcopul Sofronie Miclescu în 1849. Faţadele au suferit unele transformări în 1890 ţi 1934-1938, când au fost modificate cerdacele de pe laturile de sud ţi nord. Fost sediu al muzeului eparhial, întemeiat de episcopul Iacov Antonovici, între anii 1926-1949 ţi reactivat de către P.S. Ioachim, în 1983-2004, precumţi al muzeului municipal, între 1960-1982, astăzi funcţionează cu destinaţia de locuinţă a episcopului. Clădire de plan dreptunghiular, cu decroţuri pronunţate pe faţadele de est, nord ţi sud, parter ţi etaj pe pivniţe anterioare (sec. XV). La interior, încăperile sunt ordonate simetric, organizate în funcţie de un hol central cu scări monumentale de lemn. Faţadele au o ordonanţă neoclasică, cu elemente baroce. Pivniţele casei domneţti de la Episcopia Huţilor, mun. Huţi, str. M. Kogălniceanu, nr. 19, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06839.03) Din casa domnească, construită de Ţtefan cel Mare în secolul al XV-lea, se păstrează doar pivniţele ce au fost înglobate, în secolele XVII-XVIII, în actualul palat episcopal. Încăperi cu ziduri din piatră ţi cărămidă cu bolţi semicilindrice ţi scări de piatră. Turnul de poartă ţi clopotniţa Episcopiei Huţilor, mun. Huţi, str. M. Kogălniceanu, nr. 19, jud. Vaslui (cod LMI 2004: VS-II-m-A-06839.04) Ctitorit la 1938 de episcopul Nifon Criveanu, după un proiect întocmit de arhitectul D. Ionescu-Berechet, pe locul vechii porţi, din timpul domnului Petru Rareţ (1527-1538, 1541-1546), reclădită în 1714 de episcopul Sava, cu sprijinul domnului Nicolae Mavrocordat ţi refăcută de episcopul Sofronie Miclescu în 1849, o dată cu zidul de incintă. Turnul clopotniţă, de secţiune pătrată, cu patru niveluri, are la bază poarta carosabilă cu deschidere semicirculară. Este sprijinit la colţuri de contraforturi în trepte ţi flancat de două corpuri scunde, cu acces spre turn ţi locuinţa portarului. Camera clopotelor este marcată printr-un registru de ocniţe în acoladă. Zidul de incintă ţi chiliile Episcopiei Huţilor, mun. Huţi, str. M. Kogălniceanu, nr. 19, jud. Vaslui (cod LMI 2004:VS-II-m-A-06839.05) Zidul de incintă ţi chiliile au fost realizate între 1826 ţi 1849 de către episcopul Sofronie Miclescu, pe locul vechilor construcţii de piatră, ridicate în 1714 de episcopul Sava, cu ajutorul domnului Nicolae Mavrocordat, refăcute de episcopul Inochentie în 1771-1774 ţi renovate de episcopul Nifon Criveanu, în 1934. În 1771, incinta, de plan dreptunghiular, adăpostea: biserica ctitorită de Ţtefan cel Mare, ciţmeaua cea mare (la sud de biserică), ciţmeaua mică pentru cuhnie ţi cai (sud), chiliile vechi (sud-vest), casa de piatră „ce s-a făcut acum pe beciuri” (azi, palatul episcopal), cuhnia ţi bucătăria „asemenea acum făcute” (sud), portiţa care ducea spre grădină ţi râmnicul de piatră (sud-est), jigniţa (nord-est), chiliile vechi, „proaste” (nord-est), poarta (unde se află ţi astăzi), portiţa, care ducea spre livadă (vest), în care se afla locuinţa clopotarului ţi fântâna „pe oale”. În afara incintei, în partea de est, era ţcoala. În chilii a funcţionat ţcoala de cântăreţi (1846-1859, 1892-1939) ţi seminarul (1851-1859, 1919-1931). Corpul de chilii, actual, situat pe latura de nord-est a incintei, are plan dreptunghiular, cu încăperi dispuse în filă ţi portic cu coloane din cărămidă, azi vitrat. Gardul, cu parapet din piatră ţi grilaj metalic, urmează traseul fostului zid de incintă. Muzeul eparhial Huţi, mun. Huţi, str. 1 Decembrie nr. 10 Muzeul eparhial din Huţi a fost constituit de către episcopul cărturar, Iacov Antonovici în anul 1926, având drept custode pe pasionatul colecţionar, preotul Vasile Ursăcescu, ambii membri corespondenţi ai Comisiunii Monumentelor Istorice, din 1914, respectiv, 1924. În anul 1949, o dată cu desfiinţarea episcopiei, muzeul ţi-a încetat activitatea, iar cea mai mare parte a bunurilor s-au risipit. Prin strădania P.S. Ioachim, episcop al Huţilor, muzeul a fost reorganizat în perioada 1893-1996, în palatul episcopal. Din anul 2004, funcţionează în spaţiul actual, special amenajat, într-o clădire de la sfârţitul secolului al - XIX-lea, donată de Mihai Berea din Bucureţti. Valoarea intrinsecă a acestui muzeu ţi contribuţia realizatorilor a fost răsplătită de Ministerul Culturii ţi Cultelor, în 2004, cu premiul special pentru muzeologie „Iulian Antonescu”. Aţezământ de cultură ţi spiritualitate ortodoxă, muzeul cuprinde cele mai valoroase mărturii de artă plastică ţi decorativă din eparhia Huţilor (sec. XVI -XIX), precum ţi un important tezaur de carte veche românească ţi străină (sec. XVII-XIX).

Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind aderarea României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania.
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.