Construită pe la 1745 de către obşte, exemplu de ctitorie comună la durarea căreia au participat diferite categorii sociale: răzeşi, monahi, egumenul mănăstirii Floreşti-Aftanasie, familia boierilor Cerchez. Primul lăcaş de cult este pomenit documentar în 1460, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, cu funcţiunea de mănăstire.
 
    De proporţii mici, dar armonioasă, biserica este un exemplar unic în eparhia Huşilor prin raritatea planului.
 
    De plan triconc, cu pronaos absidat cu trei laturişi absida altarului pentagonală, intrare sud. Este construită din bârne de stejar, fasonate în patru feţe, încheiate „în cleşte” şi cuie de lemn, pe fundaţii de piatră brută şi tălpoaie de lemn. Faţadele, decorate cu un brâu „în torsadă” deasupra soclului, o friză cu dinţi de ferestrău sub cornişă şi motive geometrice pe ancadramentele ferestrelor, sunt ascunse sub scândură. Bolta cu secţiune poligonală a naosului şi semicalotele de pe absidele laterale sunt transpunerea în tehnica lemnului a formelor arhitecturii de zid. Trecerea dintre pronaos şi naos este marcată de patru stâlpi despărţitori pe care se sprijină fruntarul decorat „în acoladă”.
 
    Pictura de pe iconostas şi tetrapod a fost realizată de Anastasie, zugrav, egumenul Mănăstirii Floreşti, în 1745, potrivit inscripţiei în chirilică de sub icoanele prăznicare.
 
    La est de biserică, în cimitir, se află o piatră funerară din 1842, a comisului Pavel Cerchez, descendent al ctitorilor.
 
    Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, sat Voineşti, com. Voineşti, jud. Vaslui, (cod LMI 2004: VS-II-m-A -06897)