1.     Municipiul Vaslui – se pot vizita:

 

Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare”

Muzeul Judeţean Vaslui s-a deschis în ziua de 26 septembrie 1975, fiind apreciat atunci şi acum, ca fiind cel mai tânăr muzeu al ţării, aspect valabil şi astăzi, precum şi cel mai bine realizat din punct de vedere tematic, ştiinţific şi muzeotehnic.

Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” cuprinde secţii de arheologie, istorie medievală şi contemporană, etnografie, artă plastică şi un salon al umorului denumit „Constantin Tănase”.

 

 

Palatul Mavrocordat

Palatul Mavrocordat este cel mai cunoscut dintre monumentele istorice ale Vasluiului. A fost ridicat la sfârşitul secolului al XIX-lea (1892), de Gheorghe Mavrocordat şi este una dintre cele mai frumoase construcţii din oraş, impresionând prin ornamentaţie, dimensiuni şi stil, rezistând de-a lungul vremurilor, fiind foarte aproape de forma originală. Accesul principal se face printr-un portal cu o turlă decorată cu plăci ceramice şi în prezent găzduieşte Palatul Copiilor (Clubul Elevilor).

 

 

Biserica Domnească „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”

Biserica Domnească „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Vaslui este ctitoria domnitorului Ştefan cel Mare, datând din anul 1490, ca paraclis al curţii domneşti. După cum rezultă din inscripţia votivă, aflată pe peretele de apus, biserica a fost zidită în mai puţin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie).

În 1894, Grigore Ioanid împodobeşte interiorul cu pictură murală. Înfăţişarea de astăzi se datorează lucrărilor de restaurare din 1913-1930.

Deşi transfigurată de intervenţii moderne, biserica rămâne un monument reprezentativ al arhitecturii din epoca lui Ştefan cel Mare, datorită particularităţii pronaosului supralărgit, soluţie preluată ca model în construirea bisericilor de oraş din vremea marelui voievod.

 

Biblioteca judeţeanã „Nicolae Milescu Spătarul“, cu cele peste 280.000 de volume, joacă un rol important în viaţa culturală a judeţului Vaslui. Înfiinţată în 1951, biblioteca dispune acum de un fond valoros de carte rară, cărţi religioase din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, volume cu autograf ale marilor clasici români, precum şi de colecţii complete de reviste apărute înainte de 1945.

Casa Ghica

A fost construită în stil neoclasic şi este cea mai veche clădire laică din oraş, aparţinând Elenei Ghica(proprietara târgului Vaslui), sora ultimului domnitor al Moldovei, Grigore Ghica.

 

Casele Mădârjac şi Ornescu au fost realizate de meşteri italieni ca Delcasse şi Ornescu şi sunt semnificative pentru imaginea oraşelor româneşti din secolul al XIX-lea.

 

 

 

 

2.     Traseul: Vaslui - Muntenii de Sus – Soleşti – Micleşti – Codăeşti – Dăneşti - Tăcuta

 

Muntenii de Sus - Muzeul sătesc şi Ansamblul Folcloric „Rândurile”

 

Soleşti - Conacul Rosetti-Solescu

Conacul a fost construit în secolul al XIX-lea de familia Rosetti, descendentă din marea familie boierească Ruset (Roset), de obârşie domnească, ramura Solescu. Cea mai importantă personalitate a familiei a fost Doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Casa este o clădire reprezentativă pentru arhitectura moldovenească şi românească, de la începutul secolului al XIX-lea, îmbinând elementele tradiţionale cu cele ale stilului neoclasic, predominant în Europa acelor vremuri.

Monumentul se află într-o fază avansată de degradare, avănd nevoie urgentă de o consolidare-restaurare.

 

Soleşti – Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a conacului Rosetti-Solescu, care a fost ridicată între 1859 şi 1860 de către Ecaterina Rosetti-Solescu, ca paraclis de curte. În curte se află mormântul Doamnei Elena Cuza.

 

Soleşti - Satul Ştioborăni – Biserica de lemn „Sf.Nicolae” a fostului schit Ştiuborăni

A fost ctitorită în 1726 de către clucerul Grigoraş Mardare şi strămutată pe locul actual între 1941 şi 1945.

 

Micleşti – Mănăstirea „Ştefan cel Mare şi Sfânt” de pe Movila lui Burcel

Movila lui Burcel este situată la 4 km nord-vest de comuna Micleşti, la 25 km nord de Vaslui. Este atestată documentar la 1498, ca proprietate a postelnicului Purcel.

Pe versanţii acestei movile se află o valoroasă rezervaţie botanică, ce cuprinde peste 270 de specii floristice, îndeosebi pontice, specii rare pentru flora Moldovei.

Anual, de hram, aici au loc activităţi religioase şi cultural-artistice închinate patronilor mănăstirii şi memoriei domnului Moldovei, Ştefan cel Mare (1457-1504).

 

Codăeşti - Ansamblul conacului Roset-Balş, sat Pribeşti ( sec. XVII-XIX) este alcătuit din casa Roset-Balş, biserica de curte, casa administrativă şi clădiri anexe (hambar).

Casa Roset-Balş este considerată una din cele mai mari realizări ale arhitecturii civile moldoveneşti din sec. XVII-XVIII.

Prima atestare documentară a conacului de la Pribeşti datează din timpul domniei lui Constantin Cantemir, 14 noiembrie 1691.

Monumentul se află în curs de consolidare-restaurare, cu finanţare de la Ministerul Culturii şi Cultelor.

 

Codăeşti – Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului”, sat Pribeşti

A fost ctitorită pe la 1844 de către vornicul Lupu Balş şi soţia sa, Eufrosina, ca paraclis de curte, pe locul unei biserici cu hramul „Sf. Nicolae”, atestată în 1636, şi reclădită 1765, de familia Ruset (Roset). Biserica face parte din ansamblul conacului Roset – Balş.

Se păstrează iconostasul din secolul al XIX-lea, ulei pe lemn. „Cazania lui Varlaam”, tipărită la Iaşi în 1643, conţine însemnări referitoare la ctitori.

 

 

Dăneşti – Casa memorială „Emil Racoviţă”, sat Emil Racoviţă

Emil Racoviţă a fost explorator, speolog şi biolog român, fiind considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - peşteri şi pânze freatice de apă). În timpul vieţii a fost desemnat academician şi preşedinte al Academiei Române.

Casa memorială „Emil Racoviţă” (1868 - 1947), locul unde s-a născut, este organizată în amintirea celui care a pus bazele speologiei şi cuprinde obiecte legate de copilăria savantului, fotocopii, facsimile(reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui desen sau a unei picturi cu ajutorul fotografiei, al fototipiei, prin copiere manuală).

 

Tăcuta – Muzeul sătesc

Muzeul, înfiinţat în 1986 de învăţătorii Elena şi Costel Rotaru, prezintă exponate cu profil etnografic. Este un muzeu mic, dar cu lucruri de o valoare deosebită : picturi, monede, costume populare, unelte de prelucrat cănepa, având secţii de arheologie, etnografie, artă populară, colecţii bogate de artă plastică, de obiecte rare şi 400 de cărţi cu autograful autorilor. Unele exponate sunt unice în ţară.

 

 

 

3.     Traseul: Vaslui – Zăpodeni – Bălteni – Brăhăşoaia – Rebricea – Rafaila – Cozmeşti – Deleşti – Vaslui

 

Zăpodeni: Biserica de lemn „Sf. Nicolae”

Biserica a fost construită pe la 1770 de către Carp Bălăuţă. Meşteri au fost: Ioan Muştiuc din Zăpodeni, Pavel Stoleru şi Rusu Zaharia din Iaşi.

Într-o fază mai recentă, faţadele au fost căptuşite  cu scânduri.

 

Bălteni: Rezervaţia Forestieră şi Botanică

Rezervaţia de la Bălteni este cea mai apropiată de municipiul Vaslui, fiind situată la 10 kilometri, în Lunca Bârladului, zonă cunoscută de localnici drept Dumbrava Bălteni. Aici cresc specii foarte rare, cum ar fi voiniceriu pitic, laleaua pestriţă, ghioceii bogaţi, laleaua galbenă şi stînjeneii de baltă, alături de stejarii de luncă. În 1982, rezervaţia avea peste 300 de ha, iar acum s-a redus la 18,8 ha. Dincolo de importanţa ştiinţifică, rezervaţia de la Bălteni oferă un peisaj excepţional, de care sunt atraşi mulţi iubitori ai naturii.

 

Brăhăşoaia: Rezervaţia Forestieră şi Botanică Hârboanca

Rezervaţia forestieră şi botanică Hârboanca are o suprafaţă de 40,8 hectare şi este amplasată pe versantul drept al râului Bârlad, în apropiere de satul Brăhăşoaia, reprezentând o insula tipică din silvostepa de altădată a Podişului Central Moldovenesc. Este situată la 16km nord-vest de Vaslui şi deţine o mare bogăţie de specii de stejar.

 

Rebricea: Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, sat Tatomireşti

Biserica a fost construită în 1792 de postelnicul Arghire Cuza şi soţia sa, Ilinca. În pronaos se află lespezile funerare ale ctitorilor.

 

Rafaila: Biserica „Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Rafaila

A fost clădită în 1834 la iniţiativa ieroschimonahului Iorest, pe locul vechii biserici lemn (atestată în 1599 şi 1636). Biserica de lemn a fost strămutată din incinta mănăstirii în centrul satului,funcţionând şi astăzi ca parohie. Faţadele sunt decorate cu elemente neoclasice.

 

Rafaila: Plopul uriaş

Plopul de pe vremea lui Ştefan cel Mare cu o vechime de 550 ani şi 13m în circumferiţă este considerat monument al naturii, protejat de lege. De-a lungul timpului a fost trăsnit şi a ars de nenumărate ori şi totuşi este încă verde.

 

Cozmeşti: Mănăstirea Fâstâci, sat Fâstâci

Mănăstirea, întemeiată de boierii Palade în secolul al XVII-lea, a fost rezidită de domnitorul Mihai Racoviţă Cehan în secolul al  XVIII-lea. A suferit extinderi şi transformări în secolul al XIX-lea.

Ansamblul cuprinde: biserica „Sf. Nicolae” (1721), turnul de poartă cu clopotniţă (1808), casele egumeneşti (1834) şi zidul de incintă (1834-1851).

 

 

 

Deleşti: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a fostului schit Hârsova (Hârsoviţa),sat Mănăstirea

Biserica a fost ctitorită în 1756 de către şetrarul Ştefan Caracaş, zis Găluşcă, pe locul bisericii vechi a schitului cu hramul „Sf. Nicolae”, atestat în 1669. Iconostasul poartă semnătura lui Grigorie Zugrav (1756).

 

 

 

 4. Traseul: Vaslui – Laza – Poieneşti – Ivăneşti – Gârceni – Dragomireşti – Voineşti – Puieşti – Pogana – Bârlad (cazare Bârlad)

 

Laza: Lacul Puşcaşi

Lacul este situat pe DN Vaslui – Bacău, la intrarea în comuna Laza, fiind unul dintre cele mai importante lacuri de acumulare din România, unde sunt adăpostite următoarele specii de peşti: crap, caras, clean, biban, novac, fitofag, plătică.

 

Poieneşti: Mănăstirea Floreşti, sat Floreşti

Mănăstirea întemeiată de Cârstea Ghenovici, mare vornic, în secolul al XVI-lea a fost înnoită de Gavriliţă Costache vornicul şi fiii săi - Vasile vornicul şi Lupu vistiernicul - împreună cu Antohie Jora hatmanul, în secolul al XVII-lea şi reclădită de egumenul Nil între 1852-1859.

Ansamblul cuprinde biserica „Sf. Ilie”, palatul egumenesc, turnul de poartă şi clopotniţa, toate  purtând amprenta reconstrucţiei în maniera romantică dintre anii 1852 şi 1859.

 

Ivăneşti: Biserica de lemn „Sf. Nicolae” a fostului schit Gologofta-Huşenii-Balica

A fost ctitorită în 1774 de către Ghenadie Cazimir, ieromonah, şi reparată de către ieromonahul Veniamin, în 1830, când au fost adăugate turlele având inscripţii de datare deasupra uşii pronaosului şi pe faţada de nord.

 

Gârceni: Mănăstirea Mălineşti - Biserica de lemn „Sf. Voievozi” a mănăstirii Mălineşti

Schitul Mălineşti se află aşezat la o altitudine de 600m, într-un loc pitoresc, înconjurat de păduri, pe culmea dealului Cucu. Aici se află cel mai vechi aşezământ monahal de prin părţile locului, din care s-au păstrat biserica şi câteva construcţii anexe.

Biserica a fost ctitorită de obştea călugărească în 1826, avându-i ca meşteri pe Gheorghe şi Teodor, lângă biserica veche a schitului din 1762 (ctitoria monahului Nicodim). A fost reparată şi înzestrată de mareşalul Constantin Prezan, în anul 1925.

Aici se poate asigura cazare.

 

Dragomireşti: Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” (Vovidenia)

A fost construită pe la 1774, de calfa Enea şi meşterul fierar, Neagu, la est de o biserică mai veche (adusă în sec. XVII din punctul ”La cimitir”, azi dispărută). Ctitorită de obştea satului.

Biserica impresionează prin acurateţea realizării tehnice, armonia formelor, monumentalitatea spaţiului interior, păstrarea aspectului şi a structurii iniţiale.

 

Voineşti: Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva”, sat Voineşti

Construită pe la 1745 de către obştea satului.

Primul lăcaş de cult este pomenit documentar în 1460, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, cu funcţiunea de mănăstire.

Pictura de pe iconostas şi tetrapod a fost realizată de Anastasie, zugrav, egumenul Mănăstirii Floreşti, în 1745, potrivit inscripţiei în chirilică de sub icoanele prăznicare.

 

Voineşti: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, sat Obârşeni

Ctitorită de obştea satului, în 1818, pe un platou situat în partea de est a satului, înconjurată de cimitir.

Catapeteasma actuală se află deasupra celei pictate pe pânză, de către Anastasie zugravul, în secolul al XVIII-lea, adusă probabil de la Voineşti.

 

Puieşti: Biserica de lemn „Sf. Nicolae” a fostului schit Strâmba, sat Cetăţuia

Ctitorită de obştea călugărilor Mănăstirii Neamţ, probabil în secolul al XVI-lea, biserica a suferit unele modificări în secolul al XVIII-lea. Este unul dintre cele mai vechi monumente din eparhia Huşilor şi are iconostasul din 1670, pictat tempera pe lemn.

Pogana: Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, sat Cârjoani

Ctitorită în 1777 de obştea satului, biserica are  pisanie cu litere chirilice, sistem de închidere cu „zăvor şi manea” şi iconostas (fragment), din secolul al XVIII-lea, pictat tempera pe lemn.

Se merge către Bârlad pentru cazare.

 

 

 

5.     Traseul: Bârlad – Tutova(Bădena) – Bogdăniţa – Fruntişeni – Zorleni

 

Bârlad: Biserica „Sf. Ilie” a breslei blănarilor

A fost construită de breasla blănarilor între 1859 – 1869, lângă biserica de lemn, ctitorie a breslei blănarilor din 1794–1795; arhitect: Ignat Lorenzo, meşteri: Mihai Popoiu şi Gheorghe Baciul, calfe de pietrari. Restaurată de Ministerul Culturii şi Cultelor (1993-2004).

 

Bârlad: Biserica Domnească „Adormirea Maicii Domnului”

A fost construită de domnul Moldovei, Vasile Lupu, în secolul al XVII-lea(c. 1636) pe locul unei biserici atribuite lui Ştefan cel Mare (sec. al XV-lea). Biserica a fost reclădită din temelii între 1804 şi 1827 şi  reconstruită de la nivelul ferestrelor, între 1840-1842, iar în 1867 a fost adăugat veşmântarul.

 

Bârlad: Muzeul Vasile Pârvan

Muzeul a fost înfiinţat de elita intelectualilor bârlădeni la 10 aprilie 1914, din dorinţa de a strânge bunuri culturale într-o instituţie specializată, care să le tezaurizeze şi să le valorifice pentru marele public.

Este amenajat în clădirea Vechii Prefecturi, o clădire declarată monument arhitectural.

Găzduieşte expoziţii permanente: şase colecţii intrate ca donaţii, compuse din arta populară românească, artă plastic, decorativă europeană şi extrem orientală, numismatică, medalistică, arme, icoane, carte de patrimoniu, toate organizate ca un muzeu de colectii.

În alt imobil se găsesc exponate ce prezintă viaţa locuitorilor acestei regiuni a ţării, precum şi o colecţie paleontologică şi una petrografică. Secţia de ştiinţele naturii prezintă elemente ale florei şi faunei din Podişul Moldovei, colecţia etnografică reflectă ocupaţiile, portul popular şi tradiţiile locuitorilor, iar cea de arta plastică prezintă lucrări ale unor mari artişti din zona Bârladului, dar nu numai.

 

Bârlad: Biblioteca „Stroe Belloescu”

A luat fiinţă în anul 1906, la iniţiativa unor intelectuali bârlădeni, care au reuşit să strângă 300 de volume.

Biblioteca “Stroe Belloescu” are în prezent peste 150.000 volume şi un însemnat patrimoniu de carte rară înscrisă în patrimoniul cultural-naţional.

 

Bârlad: Casa Sturdza

Clădirea monument a fost construită la sfârşit de sec. XVIII-XIX şi a aparţinut lui Alecu (Alexandru) Sturdza, Spătar. În perioada 1980-1993, clădirea a fost consolidată , devenind sediul secţiei de artă, unde au fost expuse 7 colecţii intrate ca donaţii în patrimoniul muzeului. Clădirea a fost donată oraşului de către urmaşii familiei Epureanu.

În acest spaţiu a funcţionat Administraţia Financiară şi în ultimul timp Judecătoria Bârlad, până în anul 1977. Din 1978, în urma demersurilor făcute, trece în administrarea muzeului, fiind înscrisă pe lista monumentelor pentru a fi salvate de la demolare. Momentan funcţionează sub numele de Muzeul Colecţiilor.

 

 

Tutova: Rezervaţia forestieră ,,Pădurea Bădeana” având o suprafaţă de 58 hectare, este amplasată în partea de sud a judeţului, pe teritoriul comunei Tutova.

Pădurea Bădeana, rezervaţie botanică, este ideală pentru excursii şi reprezintă unul dintre puţinele vestigii ale întinselor păduri de silvostepă din trecut.

Întâlnim aici: stejarul pufos, diverşi goruni, stejarul brumăriu, garniţa, arţarul tătărăsc, mojdreanul, etc.

Dintre elementele continentale amintim doar speciile: ruscuţă de primavară, migdalul pitic, clopoţei, sipică, brânduşa, şofrănelul, stânjenelul, trandafirul pitic.

 

Bogdăniţa: Biserica de lemn „ Sf. Nicolae” a fostului schit Cârţibaşii

A fost ctitorită la 1833 de paharnicul Gheorghe Oprişan şi soţia sa, Ruxanda, pe locul unei biserici din 1753 (durată de preotul Ştefan Bostaca şi neamurile Pălădeşti, Buciumăneşti şi Cornii).

Iconostas datează din secolul al XIX-lea, cu pictură în ulei pe lemn.

 

Fruntişeni: Biserica „Sf. Nicolae” şi „Sf. Treime” a mănăstirii Grăjdeni, sat Grăjdeni

A fost ctitorită pe la 1862 de vlădica Anania, pe locul vechii biserici a schitului cu hramul „Sf. Nicolae” din secolul al XVI-lea.

Naosul adăposteşte icoana împărătească din secolul al XIX-lea: „Maica Domnului cu Pruncul”, făcătoare de minuni, pictată în ulei pe lemn, cu riză argintată.

 

Zorleni: Mănăstirea Bujoreni 

Aşezământul monastic a fost întemeiat în secolele XVI–XVII (a. 1602), ca schit al familiei Bujoreanu, pe moşia cu acelaşi nume, într-un loc retras, în pădure.

Biserica a fost construită prin contribuţia bănească a unor păstori veniţi de la munte cu turmele de oi la iernat, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost reconstruită tot din lemn, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, de către vornicul Gavril Conachi.

Adăposteşte mormântul ctitorului, într-o nişă aflată în peretele dintre naos şi pronaos.

Aici se poate asigura cazare.

 

 

 

6.     Traseul:  Zorleni – Costeşti – Deleni – Costeşti(Podul Doamnei) – Muntenii de Jos - Vaslui

 

Zorleni: Mănăstirea Bujoreni

 

Costeşti: Mănăstirea Pârveşti , sat Pârveşti

Mănăstirea a fost întemeiată la 1666 de vornicul de poartă Apostol Talpeş şi nepoţii săi, Ioan şi Simion Popescu, postelnici de Bilahoi, apoi a fost reclădită în 1816-1820 de către monahul Nicodim Popescu, urmaş al ctitorilor, împreună cu serdarul Gh. Gociu şi Ioan Nedelcu.

Ansamblul cuprinde două construcţii de lemn, biserica „Sf. Nicolae” şi turnul-clopotniţă. 

Biserica a fost construită între anii 1816 şi 1820 la iniţiativa lui Nicodim Popescu monah, Gheorghe Gociu serdar şi Ioan Nedelcu, pe locul unui lăcaş mai vechi, din 1666. Păstrează pictură şi mobilier de epocă.

Turnul-clopotniţă construit în 1820, la iniţiativa lui Nicodim Popescu, monah, Gh. Gociu, serdar şi Ioan Nedelcu şi este exemplar unic în eparhia Huşilor prin structură şi decor.

 

Deleni: Mănăstirea Moreni, sat Moreni

Întemeiată în secolul al XVI-lea, ca schit, în timpul domniei lui Petru Rareş, de către sulgerul Lupan Buznea şi soţia sa, Maria, pe moşia lor, aflată pe valea pârâului Ghilahoi, de la care şi-a luat şi numele de schitul Bilavoi sau schitul lui Lupan.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, construită pe la 1540, a fost refăcută după incendiu în secolul al XVIII-lea (c. 1770). În secolul al XIX-lea (c. 1853), s-a ridicat o biserică nouă din lemn şi vălătuci de către monahi cu ajutorul a doi creştini, Horduna şi Giuşcă.

Mănăstirea poate asigura servicii turistice ecumenice şi culturale.

 

Costeşti: Podul Doamnei, sat Chiţcani
Pe drumul ce leagă localitatea Roşieşti de şoseaua Vaslui-Bârlad (DN 24), la km 97, se află podul de piatră cunoscut sub denumirea de "Podul Doamnei".

Monumentul a fost construit în anul 1841 de către Domnitorul Mihai Sturdza, conform celor două inscripţii scrise în limba română şi latină, aflate la mijlocul balustradelor, pe faţa dinspre carosabil, încadrate în medalioane sculptate în piatră: "Acest pod este construit din poronca pre în Domn Mihai.A.Grigoriu Sturza VV Domn Terei Moldovei în al VIII an al domniei sale şi săvârşindu-se ...Ministeria ...sau deschis pentru ctori în 8 Noem. 1841." (text scris în limba română cu litere chirilice, pe latura de sud, refăcut ulterior).

 

Muntenii de Jos - Sat Băcăuani: Statuia ecvestră a lui Ştefan cel Mare de la Podul Înalt (10 km de Vaslui),a fost ridicată în amintirea marelui domnitor moldovean, care a obţinut pe aceste locuri una dintre cele mai impresionante victorii din istoria ţării: pe 10 ianuarie 1475, armata lui Ştefan cel Mare, inferioară numeric, a zdrobit armatele turceşti conduse de Suleiman Paşa.

Monumentul a fost dezvelit la 25 octombrie 1975, cu prilejul sărbătoririi a 500 ani de la victoria moldovenilor conduşi de Ştefan cel Mare împotriva turcilor.

Pe faţada principală a soclului este inscripţionat, cu litere în relief, din bronz: "Ştefan cel Mare, Domn al Moldovei, 1457-1504".

Lucrarea este considerată o operă de referinţă pentru sculptura contemporană, pentru care s-a decernat sculptorului Mircea Ştefănescu premiul Academiei Române „Ion Andreescu”.

 

 

 

7.     Traseul: Huşi – Pădureni – Dimitrie Cantemir – Huşi

 

Huşi: Episcopia Huşilor

Ansamblul arhitectural al episcopiei Huşilor(sec.XV-XX) este constituit din biserica Sf. Apostoli Petru şi Pavel, turnul-clopotniţă, palatul episcopal, chiliile şi zidul de incintă.

Episcopia Huşilor a fost instalată, în 1598, în curtea domnească ctitorită de Ştefan cel Mare la sfârşitul secolului al XV-lea.

Biserica cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1753-1756) a fost construită pe fundaţiile bisericii domneşti din 1495. Palatul episcopal, construit între 1771 şi 1792, înglobează pivniţele casei domneşti.

Zidul de incintă, construit între anii 1826-1848, a fost refăcut odată  cu construirea turnului de poartă, în 1938. 

 

Palatul episcopal al Episcopiei Huşilor a fost construit între 1771 şi 1792, la iniţiativa episcopului Inochentie şi terminat de episcopul Iacob Stamati. A fost ridicat pe locul caselor episcopale arse în 1711 şi refăcute în 1714 de episcopul Sava, cu ajutorul domnului Nicolae Mavrocordat, pe ruinele fostului palat domnesc.

 

Muzeul eparhial Huşi - aşezământ de cultură şi spiritualitate ortodoxă, cuprinde cele mai valoroase mărturii de artă plastică şi decorativă din eparhia Huşilor (sec. XVI -XIX), precum şi un important tezaur de carte veche românească şi străină (sec. XVII-XIX).

 

Huşi : Muzeul viticulturii

Este un muzeu unic, care a fost creat şi găzduit la Şcoala Viticolă din Huşi, de Prof. Dr. Avram D. Tudosie, care a creat un adevărat sanctuar al vinului, pentru a lăsa generaţiilor viitoare importante informaţii despre uneltele şi modul în care se transformau şi se transformă înca la Huşi strugurii în vin.

Există o colecţie de vinuri de aproximativ  22.000 de sticle, care datează din 1949, printre care se regăsesc atât soiuri din podgoria Huşilor, cât şi din străinătate.

Una dintre piesele importante care se regăseşte în cramă este linul, sau calcătorul, a cărui dimensiune este de trei metri lungime, cu un diametru de 60 de centimetri, realizat sub forma unui jgheab dintr-un trunchi mare de copac scobit, în care călcau strugruii, într-un sac special de cânepă.

Aici se pot organiza seri de degustări de vinuri pentru specialişti şi turişti.

 

Pădureni: Satul Pădureni se află în apropriere de Huşi şi se distinge prin marea varietate a construcţiilor şi prin bogăţia elementelor de artă populară. Aici a fost format Ansamblul folcloric „Stejărelul”, de către un învăţător din sat, ansamblu cu renume naţional şi internaţional(se pot organiza spectacole).

Pădurea Dobrina, de lânga Huşi (unde există şi un popas turistic), oferă momente de odihnă şi recreere atât localnicilor cât şi turiştilor.

 

Dimitrie Cantemir: Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” a mănăstirii „Dimitrie Cantemir”

Ctitoria este atribuită familiei domnitorului Dimitrie Cantemir (a. 1692). Construită iniţial în satul Silişteni, a fost strămutată pe locul actual în sec. XVIII,  prin grija obştii satului, în locul vechii bisericii a schitului Grumezoaia, întemeiat pe la 1668. Înfăţişarea de astăzi se datorează renovării din 2004.

 

 

8.     Bârlad - Zorleni – Mugeni

 

Bârlad: Biserica „Sf. Ilie” a breslei blănarilor, Biserica Domnească „Adormirea Maicii Domnului”,

Muzeul Vasile Pârvan, Biblioteca „Stroe Belloescu”, Casa Sturdza.

 

Zorleni: Mănăstirea Bujoreni

 

Murgeni: Cârja este o localitate care şi-a luat această denumire de la boierul cu acelaşi nume, Cârjă, care deţinea o foarte mare întindere de teren pe actualul teritoriu al satului. Această denumire a dăinuit peste veacuri.

Cârja e recunoscută în judeţul Vaslui pentru fermele sale piscicole şi mai era cunoscută pentru potenţialul natural de care dispunea, prin întinderile de apă, un adevărat rai al păsărilor acvatice, printre acestea numărându-se: lebede, raţe şi gâşte sălbatice, rândunele de apă, lişiţe, cormorani, egrete, lopătari, berze, pescăruşi şi pelicani.

Varietatea de peşte regăsit până acum câţiva ani în apele Cârjei, atrăgea un număr mare de pescari profesionişti şi amatori. Dintre aceste categorii amintim: crapul, crap-carasul, linul, sângerul, plătica, somnul, ştiuca, bibanul. Se pot face plimbări cu barca pe lac.

 

 

Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind aderarea României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania.
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.