Prima biserică a fost din lemn, construită prin 1846-47. Din păcate a ars în urma unei furtuni mari. „O gospodină de prin apropierea bisericii fierbea zăr şi de la furtună s-a aprins scîrta de paie, oamenii erau la cîmp şi a ars jumătate de sat printre care şi biserica”.

Biserica actuală e construită în 1883. Prin contribuţia fiecărui consătean (fiecare localnic era impus în mod obligatoriu să dee contribuţie, în unele cazuri li se luau chiar şi boii de pe lîngă casă) şi cu susţinerea boerilor localnici au fost strînse mijloacele pentru construcţia bisericii.

Biserica este construită din cărămidă, grosimea pereţilor – 1 m, în stil romano-bizantin, după modelul bisericilor din Rusia sec. XVII. Au construit-o meşterii genovezi din Orhei şi Akkerman. Este formată din 6 cupole: 4 mici, una mare în mijloc şi alta mare în faţă. În timpul războiului n-a avut de suferit, au fost ţiniţi 500-600 prizonieri nemţi.

În interior  s-a păstrat iconostasul vechi, după o mică reconstrucţie ( poleire, lac, unele părţi din lemn).

Este o construcţie impunătoare din punct de vedere al calităţii şi mărimii. Despre asta ne vorbesc şi faptele. În rezistat războiul, 3 cutremure mari şi urgia comunistă. În 1960 autorităţile comuniste au încercat au încercat să dee jos clopotneţele, antrenînd tractoare masive şi funii metalice care se rupeau la orice nouă încercare. Oamenii din sat fără nici o frică de organele comuniste au ieşit cu furci, cu topoare şi şi-au apărat unicul lăcaş cultural din sat.

După închiderea bisericii în timpul regimului, multe icoane de preţ au fost luate de alte biserici. Însă dintre cele mai reprezentative rămase sau întoarse sînt: „ Acoperirea Maicii Domnului” 1899, „Sf. Fecioară Maria şi Isus Hristos” 1908, „ Sf. Nicolae”, „ Intrarea în biserică a Maicii Domnului”.

În 1989 este reconstruită cu forţele sătenilor şi cu un mic ajutor din partea statului.

Puteţi să veniţi să o vizitaţi. Să vă binecuvînteze Domnul!

Legenda bisericii:

„ Odată ce a început construcţia, lucrurile nu prea mergeau, se risipise un perete cîţiva metri deja rridicat. Atunci meşterii au hotărît să pună părul unei fete sub zid, în semn de jertfă.” În acel moment trecea o fată, pe care o chema „Borodache”, cu un păr galben frumos, I-au tăiat din părul ei şi au pus sub zid. Se spune că fata a murit după ce s-a terminat construcţia bisericii.